Istoria

Bistrita este atestata documentar prima oara ca oras in anul 1264 si isi datoreaza intr-o mare masura geneza, evolutia si caracteristicile fizice, colonizarii germane medievale.
Asezarea este amplasata intr-o zona cu resurse naturale deosebit de bogate, iar conjunctura favorabila, libertatile obtinute de colonisti de la Coroana Maghiara, legislatia urbana germana, calitatea si cultura grupului uman asezat aici, Biserica catolica si alti factori, au facut ca orasul sa se dezvolte rapid.
Aproape de sfarsitul secolului al XII-lea erau deja conturate cele doua laturi lungi ale pietei centrale, dar si traseele principale ale tramei stradale. Dezvoltarea si evolutia urbanistica a Bistritei, prezinta numeroase similitudini planimetrice cu orase din Europa Centrala si de Nord, din spatiul de colonizare german: caracteristici geometrice destul de exacte, otextura omogena a lotizarilor, un sistem de strazi riguros trasate care converg catre Piata Centrala, precum si tipologia de baza dupa modelul unei piete dreptunghiulare apropiate de un patrat, cu doua strazi longitudinale, tangente ei, dintre care una este dominanta.
Un punct de referinta in dezvoltarea orasului este anul 1465 cand incepe constructia sistemului de fortificatie al Bistritei. Dupa douazeci de ani, prima centura a zidurilor de aparare era gata , avea 13 tunuri si un bastion, iar dupa 50 de ani s-a construit si a doua centura de ziduri, pervazuta si aceasta cu turnuri,iar imprejurul lor s-au sapat santuri adanci, care printr-un canal derivat din raul Bistrita, au fost umplute cu apa. In interiorul zidurilor de incinta, in jurul Bisericii Evanghelice din Piata Centrala a inceput in a doua jumatate a secolului al XV-lea o campanie de folosire judicioasa a spatiului, de ridicare de noi constructii din piatra sau caramida in locul celor preponderent din lemn. Case de piatra sunt semnalate de timpuriu la Bistrita si se poate afirma cu certitudine ca procentul cladirilor reinoite la sfarsitul secolului al XV-lea era mai mare decat in alte orase. In secolul al XVI-lea se trece sistematic la constructiile de piatra, atingandu-se apogeul dezvoltarii urbanistice medievale in suprafata cuprinsa intre zidurile de incinta, Bistrita inscriindu-se sub aspect social, economic, edilitar, intre cele mai reprezentative orase din Transilvania. In secolul al XIX-lea, modificarea zonelor de locuire si a orasului in general, a fost influentat de mai multi factori, intre care mentionam daramarea in deceniul 7 a portilor principale si a elementelor de fortificatii, odata cu extinderea orasului in afara acestora.
Alt eveniment remarcabil il constituie anul revolutionar 1848, cand Bistrita devine un adevarat camp de lupta intre armatele austriece si trupele maghiare. Dupa al doilea razboi mondial s-au produs mutatii importante in configuratia orasului si a zonelor de locuit, acestea se vor extinde iar pe de alta parte, zona exterioara a orasului va fi ocupata de amplasarea noilor unitati industriale.
In urma reorganizarii administrativ-teritoriale din anul 1949 atributiile comunitatilor orasenesti au fost preluate de Comitetul Provizoriu al orasului Bistrita pana in anul 1950 cand a luat fiinta Sfatul Popular al orasului Bistrita, iar, in anul 1968, Consiliul Popular Bistrita.
In anul 1979, orasul Bistrita a fost ridicat la rangul de municipiu.